Colegiul National "Al.Papiu Ilarian" - Tg.Mures

 

Directori

DIRECTORII
Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian”
1919 – 2010

 

HETCOU PETRU
A fost primul director al liceului, începându-şi activitatea din data de 1 august 1919 cu preluarea clădirii de la fosta administraţie. Din echipa care a preluat clădirea a făcut parte şi prefectul Ioan Vescan. Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” s-a înfiinţat în urma Hotărârii Resortului Instrucţiunii al Consiliului Diligent.
Înscrierile la liceu au durat 2 luni, de la 1 august până la 4 octombrie 1919. S-au înscris 238 de elevi.
În 4 octombrie liceul este vizitat de M.S. Regele Ferdinand I.
Deschiderea festivă s-a făcut la 5 octombrie 1919.
Petru Hetcou şi-a făcut studiile liceale la Cluj, cele universitare la Budapesta, Cluj şi în Germania, obţinând diploma de profesor de limba română şi germană. A făcut călătorii de studii în Elveţia, Franţa şi Anglia. După terminarea studiilor a fost numit profesor la Beiuş, unde a funcţionat între anii 1905 şi 1919.
A fost un profesor devotat, harnic cu o educaţie aleasă, devenind în scurt timp o personalitate cunoscută a oraşului Târgu-Mureş, implicându‑se în marile transformări şi reorganizări ale instituţiilor din oraş atât de necesare în acea grea perioadă istorică.
A decedat la 25 mai 1920 şi este înmormântat în cimitirul Bisericii de piatră din Târgu-Mureş.

 

HARŞIA IUSTIN
Iustin Harşia s-a născut la 22 decembrie 1869 în comuna Milăşel, judeţul Mureş. Clasele I-IV le face la Gimnaziul luteran din Reghin, clasa a V-a la Liceul romano-catolic din Târgu-Mureş, iar clasele VI-VIII la Liceul greco-catolic din Blaj, unde în anul 1889 a obţinut diploma de bacalaureat. Urmează cursurile Academiei Teologice din Blaj timp de 2 ani, apoi le continuă la Budapesta obţinând diploma de teolog în anul 1893.
La Facultatea de filosofie a Universităţii din Cluj-Napoca a studiat până în anul 1896. În anul 1898 obţine diploma de profesor de istorie şi limba germană pentru şcolile secundare.
A funcţionat ca profesor suplinitor la Şcoala superioară reală din Körmöczbánya (Ungaria), din 15 martie 1897 până la 1 septembrie 1898 când este mutat la Gimnaziul din Gyönygyös, unde a predat până la 24 ianuarie 1902. Apoi, în acelaşi an, este transferat ca profesor cu definitivat la Şcoala reală superioară din Odorhei. Aici funcţionează până la 31 octombrie 1916. Mai predă la Skalica şi iar la Körmöczbánya până la 1 iunie 1919 când este numit profesor titular la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din oraşul Târgu-Mureş.
Prin Ordinul Direcţiei Regionale Cluj este numit director al liceului, cu data de 15 aprilie 1920. A deţinut această funcţie o perioadă scurtă de timp, până la 1 august 1920. A întocmit şi publicat Anuarul liceului pentru anul şcolar 1919-1920.
A predat ca profesor până în ziua de 6 octombrie 1923 când a decedat.

 

GOCAN SIMEON
S-a născut la 23 aprilie 1883 în localitatea Feiurd, judeţul Cluj. A absolvit Liceul romano-catolic din Cluj şi Alba Iulia în anul 1902. Urmează cursurile Academiei Teologice din Blaj până în anul 1906, apoi pe cele ale Universităţii din Budapesta, unde obţine licenţa în anul 1909. Îşi dă examenul de capacitate, tot la Budapesta, în anul 1911, ca profesor de latină şi istorie pentru şcolile secundare.
Şi-a început activitatea de profesor la 1 septembrie 1906 predând la mai multe şcoli. Cu data de 1 august 1920 a fost numit, prin decret, profesor şi director la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din oraşul Târgu-Mureş, funcţie îndeplinită până la 1 septembrie 1921.
Pe lângă activitatea didactică, profesorul Simeon Gocan a fost director al Despărţământului Astra din oraşul Târgu-Mureş. S-a preocupat de publicarea în limba română de cărţi, manuale, reviste şi ziare, fiind director al tipografiilor „Ardealul” şi „Ogorul”, vicepreşedinte al „Culturii poporului”. A publicat al doilea anuar al Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”, anul şcolar 1920-1921.
Din ordinul ministrului învăţământului a fost numit de la 1 septembrie 1921 director regional la Oradea.

 

CHERI IOAN
Ioan Cheri s-a născut la 4 august 1868 în oraşul Oradea, judeţul Bihor. Urmează studiile secundare la Liceul greco-catolic din Beiuş, unde îşi susţine examenul de maturitate în anul 1887. Se înscrie la Universitatea din Budapesta. Studiază teologia până în anul 1891, apoi la Universitatea din Cluj studiază filosofia până în anul 1893 când susţine examenul de absolvire. În anul 1895 susține examenul pedagogic în specialităţile limba română, latină şi maghiară pentru şcolile secundare.
De la 1 septembrie 1893 este profesor suplinitor la Liceul greco-catolic din Beiuş, iar din 1 septembrie 1896, funcţionează ca profesor definitiv până la data de 18 septembrie 1908 când este mutat la Liceul din Brad, unde predă la catedră până la 5 iulie 1919. Apoi este numit profesor şi director la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie până la data de 1 septembrie 1921.
Este numit profesor titular la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din oraşul Târgu-Mureş, la 1 septembrie 1921 şi director, îndeplinind această funcţie până la 20 aprilie 1923 când este numit director şi profesor la Liceul din Careii Mari.
Ca director s-a îngrijit de înzestrarea internatului cu mobilier nou şi a cantinei, a introdus sobe de teracotă în săli, a pus în funcţiune băile pentru elevi. A editat şi tipărit Anuarul liceului pentru anul şcolar 1921-1922.

În perioada cât a fost director al Liceului „Alexandru Papiu Ilarian” a avut şi calitatea de preşedinte al Astrei - Despărţământul Târgu-Mureş. A fost reprezentantul Ministerului Învăţământului pentru Căminul de ucenici din Târgu-Mureş.

 

DUPONT ARTHUR
 Arthur Dupont este originar din Fălticeni, unde s‑a născut la 22 august 1888. A urmat studiile secundare: 4 clase gimnaziale la Dorohoi, clasa a V-a reală la Liceul Naţional din Iaşi, clasele VI şi VII reale la Liceul „Codreanu” din Bârlad şi clasa a VIII‑a, precum şi examenul de absolvire, la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi. Studiile universitare le-a finalizat la Bucureşti, la Facultatea de ştiinţe, obţinând licenţa în anul 1915, iar examenul de capacitate ca profesor de fizică şi chimie în anul 1920. La Universitatea din Iaşi, în anul 1920, a absolvit Facultatea de drept şi economie politică.
La 1 septembrie 1920 este numit profesor la Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureş, apoi la 1 noiembrie 1922 preia funcţia de profesor suplinitor la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian”.
 A funcţionat ca profesor la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” între anii 1922-1940. A fost director al liceului în perioada 20 aprilie 1923 şi 1 octombrie 1925, şi în perioada 1 octombrie 1936-1 octombrie 1938.
În anul şcolar 1922-1923 a editat Anuarul Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”.

Sub conducerea directorului Arthur Dupont, liceul a dat prima promoţie de absolvenţi a 8 clase şi cu examen de maturitate. Tot în perioada sa ca director, în prima etapă, a apărut revista şcolară „Îndemnul”, organ al Societăţii de lectură a elevilor, prezentată la 29 octombrie 1923.
A fost şi membru în comitetul de conducere a revistei „Îndemnul”. În anul şcolar 1924-1925, ca profesor de chimie, a înfiinţat şi condus Societatea de ştiinţe a elevilor „Dr. Constantin Istrati”.
În toamna anului 1940, datorită evenimentelor istorice, este obligat să părăsească oraşul Târgu-Mureş şi să se refugieze.

 

JANET GEORGE
George Janet s‑a născut în anul 1892 în oraşul Vaslui. Studiile secundare le-a urmat la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, susţinând examenul de bacalaureat în anul 1912. Studiile universitare le urmează la Bucureşti, la Facultatea de litere şi filosofie, obţinând licenţa în anul 1919, iar examenul de capacitate ca profesor în anul 1920. A fost profesor pentru şcoli secundare, având specialitatea principală geografia, iar cea secundară, istoria.
A fost numit profesor suplinitor la Liceul „Şincai” din Bucureşti, la 1 septembrie 1919, apoi a predat la Seminarul Central din Bucureşti. Cu data de 1 septembrie 1920 este numit profesor titular la Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureş, unde obţine titlul „Definitiv”, la 23 decembrie 1926.
La Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” a funcţionat de la 1 noiembrie 1922 până la data de 1 noiembrie 1924, ca profesor de geografie. La 1 octombrie 1925 este numit director al Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”, funcţionând în această calitate până la data de 15 octombrie 1925. După această dată rămâne profesor numai la liceul militar.
După cel de Al Doilea Război Mondial se reîntoarce la Târgu-Mureş, la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” ca profesor de geografie, între anii 1945 şi 1952. S‑a remarcat ca profesor de geografie având vaste cunoştinţe în domeniu, dar şi o cultură generală recunoscută în oraşul Târgu-Mureş, unde era solicitat la diferite conferinţe, simpozioane şi colabora la diferite reviste cu articole de specialitate.
S‑a stins din viaţă în anul 1968 şi este înmormântat în cimitirul Biserici de lemn din Târgu-Mureş.

 

GHEORGHIU OCTAVIAN
În oraşul Dorohoi, la 8 ianuarie 1896, s-a născut Octavian Gheorghiu. A absolvit liceul-internat din Iaşi în anul 1915. A urmat cursurile universitare la Facultatea de litere din Iaşi, obţinând licenţa în decembrie 1920. A făcut studii superioare la Sorbona – Paris, în anii 1919-1920.
În anul 1923 susţine examenul de capacitate la Bucureşti, ca profesor de istorie şi limba franceză pentru şcolile secundare.
A funcţionat ca profesor suplinitor la Liceul Naţional din Iaşi în perioada 1 noiembrie 1920 - 1 septembrie 1921, când este numit profesor la Liceul „Mihai Viteazul” din oraşul Târgu-Mureş, unde predă până la 1 noiembrie 1923. Este mutat la Şcoala Normală de Băieţi din Târgu-Mureş ca profesor, până la data de 7 februarie 1926. Cu data de 15 octombrie 1925 este numit director al Liceului „Alexandru Papiu Ilarian”, funcţionând în acesta calitate până la data de 1 octombrie 1926, an în care a demisionat.
În anul 1931 obţine doctoratul în litere la Nancy - Franţa. A fost numit inspector general în minister. În perioada 1933-1934 a fost profesor de franceză în liceu.
Se stabileşte la Bucureşti şi este numit profesor universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”.
A publicat mai multe cărţi: „Istoria teatrului universal”, în două volume; „Teatrul antic, grec şi latin” etc.

 

TODORAN EUGEN
Eugen Todoran s-a născut la 30 august 1885 în localitatea Cetatea de Baltă, judeţul Târnava Mare.
A absolvit liceul din Dumbrăveni în anul 1903. Urmează cursurile universitare la Seminarul Teologic din Sibiu până în anul 1906 şi la Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii din Budapesta până în anul 1910. Examenul de licenţă l‑a susţinut în anul 1911. În anul 1913 a susţinut examenul de capacitate la Budapesta în specialităţile: limba maghiară, germană şi română pentru şcolile secundare.
Din anul 1910 a funcţionat ca profesor la Şcoala Normală din Sibiu, apoi a fost detaşat la Liceul ortodox „A. Şaguna” din Braşov. La 1 octombrie 1926 este numit director al Liceul de Băieţi „Al. Papiu Ilarian” din oraşul Târgu-Mureş, unde a funcţionat până la data de 1 septembrie 1927 când a demisionat. De la 1 decembrie 1927 a funcţionat ca director la Şcoala Normală din Sibiu.
Este autorul lucrărilor: „Fantazia, manifestarea ei, însemnătatea ei pedagogică”, Sibiu, 1916; „Rumanische Konversationen u. Gramm”, Sibiu, 1919; „Dicţionar român-german şi german-român”, Sibiu, 1923; „Câteva îndrumări în dialectul ardelenesc”, Sibiu, 1920; „Istoria biblică în chipuri”, Sibiu, 1925, precum şi a anuarelor Şcolii Normale pentru anii 1927-1928, 1928-1929.

 

DUŢULESCU ŞTEFAN
Profesor cu largi vederi pedagogice, pasionat cercetător şi creator de teatru, spirit înzestrat cu un perfect echilibru al însuşirilor intelectuale, posedând o vastă cultură filosofică, istorică, juridică şi literară, Ştefan Duţulescu a marcat epoca în care a trăit prin puternica sa personalitate. A văzut lumina zilei, în 1896, la Bucureşti, unde a urmat cursurile primare la Şcoala nr. 11, iar pe cele secundare la Liceul „Minai Viteazul”.
Studiile universitare le-a realizat la Facultatea de litere şi filosofie din Bucureşti, luând licenţa, în 1921, în Filosofie; în 1922, licenţa în drept, în acelaşi an, promovând examenul de capacitate pentru filosofie şi istorie.
 A început cariera didactică la Târgu-Mureş (Şcoala Normală şi Liceul „Alexandru Papiu-Ilarian”), iar din 1922 îl întâlnim profesor la Liceul „Carol I” din Craiova, apoi a predat la Seminarul Teologic, din anul 1925, tot din Craiova. La 1 septembrie 1925 este numit profesor la Liceul „Fraţii Buzeşti”, unde funcţionează până la 1 septembrie 1926. În perioada 1 septembrie 1926 - 1 septembrie 1927 este profesor şi director la Liceul şi Şcoala Normală din Caransebeş. Cu data de 1 septembrie 1927 este numit director la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din oraşul Târgu-Mureş, fiind aici în funcţie până la data de 8 decembrie 1928, când este rechemat la Liceul din Craiova, unde a predat până la pensionare.
A colaborat la „Revista de pedagogie”, „Anale de psihologie experimentală” şi „Jurnal de psihotehnică” ale Universităţii din Bucureşti. Ştefan Duţulescu este, de asemenea, autorul lucrărilor: „Studiul ştiinţific al elevului”, „Democratizarea şcolii”, „Dicţionarul filosofiei”, „Dicţionar de mitologie universală”, „Dicţionar-enciclopedic de teatru şi muzică” etc. În anul 1967 a fost distins cu titlul de „Profesor emerit”.
S-a stins din viaţă în 1977, după ce a luminat ca o flacără vie, îndrumând paşii atâtor generaţii, în mintea şi sufletul cărora dăinuie în eternitate.

 

CIORTEA GRIGORE
Renumită personalitate a vieţii pedagogice, culturale şi politice româneşti din judeţul Mureş, care alături de alte sute de intelectuali români au avut de suferit prigoana regimului comunist, pentru că au slujit statul român în perioada interbelică, şi pentru faptul că au activat în partidele politice tradiţionale româneşti, ostile instaurării comunismului în România, a fost şi Grigore Ciortea.
S-a născut în data de 18 mai 1895 în localitatea Teiuş, judeţul Alba. A urmat Liceul greco-catolic din Blaj pe care l-a absolvit în anul 1914. A urmat Academia Teologică din Blaj, în perioada anilor 1914-1918, iar după absolvire s-a înscris la Facultatea de litere şi filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, susţinând licenţa în istorie şi geografie la 1 februarie 1922. Susţine examenul de capacitate, tot la Bucureşti, în domeniul geografiei, la 20 martie 1923, şi în istorie, la 17 aprilie 1923. Pe diploma de absolvire se menţionează: calificat pentru şcolile secundare (azi termenul este liceu); specialitatea principală istoria, secundară - geografia.
A funcţionat ca profesor suplinitor la Liceul „Tomis” din Bucureşti, apoi la liceul „Timotei Cipariu” din Ibaşfalău (azi Dumbrăveni), de la 23 noiembrie 1921-1 septembrie 1923, iar de la această dată ca titular provizoriu până la 1 septembrie 1925, când a fost numit la Liceul de Băieţi „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, unde a funcţionat ca profesor titular provizoriu până la 1 decembrie 1927, iar de la această dată ca titular definitiv.
La acest liceu a funcţionat ca profesor de istorie, geografie şi educaţie morală, între anii 1925-1940 şi 1945-1948, iar ca director în 3 perioade: 8 decembrie 1928-15 ianuarie 1935; 1 octombrie 1938-30 noiembrie 1940 şi 6 august 1945-10 februarie 1948. Cât a fost director a gospodărit foarte bine atât liceul, cât şi internatul.
A fost animatorul moral şi material pentru ridicarea monumentului Alexandru Papiu Ilarian din faţa liceului. Din 15 noiembrie 1927 a făcut parte din comitetul pentru ridicarea acestui monument. În comitet mai erau profesorii: Nicolae Sulică, Arthur Dupont, Dumitru Mărtinaş, David Ivan Roman, Traian Popa, dr. Ivan Bozdog. Preşedintele comitetului era prof. Ioan Bojoru. A fost cel care a organizat festivitatea de dezvelire a monumentului la 1 decembrie 1930. La eveniment a participat Gh. Pop, subsecretar de stat; Gheorghe Bogdan Duică, reprezentantul Academiei Române; episcopii Alexandru Nicolescu al Lugojului şi Alexandru Rusu al Maramureşului; dr. Ioan Vescan, prefectul judeţului; dr. Ioan Pantea, primarul municipiului, canonicul Florian; Elie Câmpian, protopopul greco-catolic al Mureşului; generalul Trăilescu; Ghiţă Munteanu - Tinerimea Română; Ion Drăgoi - reprezentantul studenţimii clujene; poeţii Ariton Popa, Ioan Dredeţeanu, Iuliu Bucur etc. La paradă au participat detaşamentele din Regimentul 82 Infanterie, 39 Artilerie şi 40 Obuziere.
În calitatea sa de director a întocmit şi a dat publicităţii Anuarul Liceului de Băieţi „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş - 10 ani de activitate 1919-1929, precum şi Anuarele 1929-30; 1930-31; 1931-32 şi 1932-35, toate reflectând munca depusă în liceu în acele perioade.
Pe plan cultural a fost un membru activ al Despărţământului Mureş al Astrei, atât prin conferinţele sale, cât şi prin articolele publicate în organul săptămânal al Astrei Mureş (1926-1929). Cele peste 60 de articole publicate, toate se referă la istoria românilor. Menţionăm doar câteva: „Însemnătatea unirii Ardealului”, „Din trecutul românilor”; „Traian şi Decebal”; „Cucerirea Daciei”; „Unirea Principatelor”; „De ce s-a născut poporul român în acest ţinut”; „Firea poporului român”; „De unde provin atâtea pronume ungureşti la românii ardeleni”; „Românii au locuit în toate timpurile acest ţinut şi aici ei sunt cei mai vechi”; „Un proces istoric - Românii de pe Valea Nirajului”, în cele 8 articole şi studii prezintă procesul dur şi dureros al deznaţionalizării românilor din localităţile de pe Valea Nirajului, precum şi un s erial dedicat domnitorilor români. A susţinut în acelaşi timp un număr impresionant de conferinţe, alături de alţi intelectuali şi dascăli români din Târgu-Mureş şi din împrejurimi. A mai colaborat la ziarele „Mureşul” şi „Gazeta Mureşului”.
De asemenea, din aprilie 1940 a fost numit în Sfatul judeţului Mureş (înlocuitorul Consiliului judeţean) la categoria ocupaţii intelectuale. Pentru întreaga sa activitate a fost răsplătit cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (1930) şi „Coroana României” în grad de Cavaler (1932). După cedarea unei părţi din Ardeal Ungariei horthyste, s-a îngrijit de conservarea elementelor de bază ale liceului, cum au fost matricolele şi o parte din arhivă. La plecarea sa din Târgu-Mureş (10 septembrie 1940), a reuşit să transporte şi bustul revoluţionarului Papiu Ilarian din faţa liceului în oraşul Aiud. Aici va funcţiona ca profesor până în 1945, când revine în Târgu-Mureş şi unde îi este din nou încredinţată funcţia grea de director, într-o perioadă când politicul se amesteca tot mai puternic în viaţa şcolară.
După reorganizarea învăţământului (1948), este transferat la Şcoala Pedagogică Română din Reghin. Este perioada când sute şi sute de dascăli renumiţi au fost transferaţi la şcoli nesemnificative din mediul rural sau daţi afară din învăţământ. Se mută la Reghin, iar la 15 august 1952 este arestat de organele de securitate, fără a fi judecat. Urmează doi ani de temniţă grea la Bucureşti şi Galaţi. Între timp, familia care locuia într-o clădire de pe strada Spitalului (azi dr. Eugen Nicoară), a fost evacuată, iar clădirea a devenit sediul Securităţii. Familia este găzduită în mansarda locuinţei protopopului ortodox Gheorghe Pop. Renumitul profesor este eliberat la 15 iunie 1954, grav bolnav. Se stinge din viaţă la Reghin, în ziua de 22 februarie 1962. După 7 ani, osemintele i-au fost strămutate în cimitirul Bisericii de Piatră din Târgu-Mureş.

 

MĂRTINAŞ DUMITRU
Dintre cei aproape cinci sute de profesori care s-au perindat în optzeci şi şapte de ani la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, generaţiile de elevi, cu nedezminţitul lor spirit de observaţie, au ştiut întotdeauna să aleagă pe acel dascăl care a făcut dovada pasiunii şi capacităţii de identificare până la contopire cu setea nestăvilită de cunoaştere, cu aspiraţiile şi idealurile mereu aceleaşi, şi totuşi altele, ale tinerilor.
„Profesorul «Papiului» - scria Mihai Monoranu - n-a aşteptat niciodată recunoaşteri oficiale ale muncii lui, dar s-a bucurat întotdeauna de gestul simplu, lipsit de emfază, trăind o astfel de apreciere din orice parte ar veni. Suprema cunună de lauri la care râvneşte este faptul de a-şi vedea împlinite eforturile în performanţele propriilor discipoli. El, profesorul acestei şcoli, îşi ciopleşte propria-i statuie nu în piatră, ci în esenţa tare a sufletului plin de candoare al copilului însetat de adevăr şi cunoaştere. Şi astfel, zilnic printre coloanele ce străjuiesc intrarea în liceu, unii dintre dascăli se prefac cu timpul în statui şi de la înălţimea soclului comunică întru eternitate, cu fiecare generaţie de liceeni.”
Printre aceste statui-dascăl se numără şi profesorul Dumitru Mărtinaş. Născut în ziua de 11 mai 1897 la Butea - Iaşi, într-o familie de ţărani, urmează cursurile Seminarului „Sfântul Iosif” şi ale Universităţii din Iaşi, luându-şi licenţa (1920) în filologia modernă, devenind profesor de limba şi literatura română, cu specialitatea secundară de limba latină.
A lucrat în învăţământ de la 12 octombrie 1921 la Liceul German şi Şcoala Normală din Cernăuţi, la Liceul German din Trontino, judeţul Cetatea Albă, la Şcoala Medie nr. 2 din Arad, la Liceul „Principele Nicolae” din Sighişoara, iar de la 1 septembrie 1925 la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, unde a funcţionat în trei perioade: 1925- 1940; 1945-1948 şi 1955-1958, iar ca director între anii 1934-1936.
În schimb, la „Papiu Ilarian”, printre copiii de valahi, şi mai ales cu părinţii lor, ţărani cuviincioşi şi modeşti, m-am simţit totdeauna printre ai mei şi sunt dator să mărturisesc că timp de 37 de ani, părinţii şi copiii satelor ardeleneşti mi‑au dăruit, în orice împrejurare, o dragoste caldă şi curată, care şi astăzi mă mişcă până la lacrimi. A fost cea mai preţioasă răsplată a ostenelilor mele de dascăl (1925-1962).”
„A fost un părinte sufletesc şi un exemplu de urmat în viaţă”, mărturisea dr. Ioan Ciobanu. „Îi datorez dragostea pentru literatura română”, confirma dr. Ovidiu Pepadima. A scris numeroase studii şi articole, a rostit cuvântări de suflet la reaşezarea plăcii dedicată amintirii popasului lui Mihai Eminescu, „La calul alb” din Târgu-Mureş, str. Călăraşilor (16 iunie 1946) şi întrucât a făcut parte din Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea monumentului lui Papiu (1927), tot Dumitru Mărtinaş a fost cel care a rostit cuvântarea cu prilejul festivităţilor de reaşezare a bustului în faţa şcolii (22 decembrie 1957).
După pensionare, a părăsit Târgu-Mureşul stabilindu-se în municipiul Buzău, sfârşindu-se din viaţă la 3 februarie 1979. Postum i s-a publicat studiul la care a lucrat o viaţă întreagă: „Originea ceangăilor din Moldova” (Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985), reuşind „repunerea aşa-zişilor ceangăi din Moldova în dreptul de a fi consideraţi români, ceea ce sunt şi nu altceva”. Lucrarea lui Dumitru Mărtinaş, intitulată „Contribuţii la problema originii româneşti a ceangăilor din Moldova” a fost tipărită cu titlul: „Originea ceangăilor din Moldova”, prin insistenţele şi grija cunoscuţilor oameni de cultură Ion Coja şi V.M. Ungureanu. În urma lecturării manuscrisului, profesorul Ion Coja descifrează perfect profilul moral şi intelectual al autorului: „un om cinstit şi erudit, un om de o conduită profesională fără reproş, un om drept, cu un desăvârşit simţ moral. Puţine lucrări ştiinţifice îngăduie cititorului să-i facă un portret autorului. Această lucrare a lui Mărtinaş, ridicându-se împotriva unor teze unanim acceptate, ridicându-se cu amărăciunea şi obida celui ce se vede neînţeles chiar de ai săi, demontând metodic - sine ira et studio - monumentul neadevărului, scornit adeseori din rea-credinţă mai mult decât din neştiinţă… această lucrare mă apropie cel mai mult de omul ce o scrisese, o scrisese ca o destăinuire, deşi tăinuirea era a altora, în pofida unui adevăr care pentru autor se afla la lumina zilei, uşor de cunoscut de cine s-ar fi ostenit, înainte de orice, să-i întrebe pe ceangăii înşişi ce sunt. Autorul, el însuşi ceangău… scrie pentru a apăra un drept ce se află deasupra oricăror interese politice: dreptul moral de a-ţi cunoaşte şi asuma propria identitate. Nu ţine Dumitru Mărtinaş să facă pe placul nimănui afirmându-şi originea românească. Ci face numai pe placul conştiinţei sale, angajată într-o febrilă căutare a adevărului. Şi-şi asumă în cele din urmă o identitate etnică românească numai în măsura în care o consideră conformă cu adevărul. Căci adevărul a fost interesul de care Dumitru Mărtinaş s-a simţit animat în cercetările sale.”
Astfel, profesorul Dumitru Mărtinaş se dovedeşte a fi fost un vrednic continuator al gândirii lui Alexandru Papiu Ilarian, care în lucrarea „Istoria Românilor din Dacia Superioară” (vol. II, Viena, 1852) scria: „Adevărul fiindu-mi legea supremă şi luceafărul întru toate, l-am scris fără sfială şi l-am spus amicului şi inamicului într-o formă, fără părtinire”.

POPP M. IOSIF
 S‑a născut în anul 1897 în localitatea Ocna Dejului, judeţul Cluj. Şi-a început studiile în localitatea natală, după care a urmat cursurile liceale în oraşul Dej. A studiat teologia la Budapesta, apoi la Universitatea din Cluj a urmat Facultatea de fizică-chimie.
În perioada 1940-1944 a fost numit protopop greco-catolic la protopopiatul Târgu-Mureş, tot în această perioadă este şi vicar al Mitropoliei pentru biserica greco-catolică din partea de nord a Ardealului ocupat în urma Diktatului de la Viena din 30 august1940. După eliberarea oraşului Târgu-Mureş, la 28 septembrie 1944, depune eforturi mari împreună cu autorităţile locale, pentru a reînfiinţa învăţământul românesc, desfiinţat în totalitate, de guvernaţii horthyşti.
Adună elevii şi cadrele didactice reîntoarse din refugiu şi în luna noiembrie a anului 1944, se deschid cursurile în clădirea Liceului „Unirea”. Tot în această perioadă grea, se asigură internat şi cantină pentru elevii şi dascălii fără locuinţă.
A fost director al Liceului Român de Stat în perioada 1 octombrie 1944 până la 2 martie 1945, când a renunţat la conducerea liceului. A fost preot, profesor, vicar arhiepiscop, un om cu o vastă cultură, cunoscut printre intelectualii oraşului, dar şi în judeţ.
A decedat la 19 octombrie 1986 şi este înhumat în cimitirul Bisericii de piatră din Târgu-Mureş.

 

POP I. AUREL
Aurel Pop s‑a născut la 10 decembrie 1895 în localitatea Filpişul Mic, judeţul Mureş, ca al optulea copil al preotului memorandist Ioan Pop şi al soţiei sale Ana, născută Georgescu. Începe şcoala în satul natal, apoi urmează cursurile liceale la Reghin şi Bistriţa în limba germană, iar ultimele două clase la liceul din Blaj pe care l‑a absolvit. Studiile superioare teologice le-a urmat la Blaj, apoi Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii din Cluj, devenind profesor de limba română şi germană, având ca disciplină secundară limba latină.

A fost numit profesor la liceul din oraşul Turda, apoi funcţionează ca profesor şi director la Gimnaziul „Petru Maior” din Reghin şi la Şcoala Normală din Târgu-Mureş, la alte şcoli din oraş. La data de 2 martie 1945 a fost solicitat să preia conducerea Liceului Român de Stat din Târgu-Mureş, unde a fost profesor de limba şi literatura română şi director până la data de 6 august 1945.
În condiţiile grele de după război asigură printr-o bună organizare şi mari eforturi anul şcolar 1944-1945 să se încheie cu rezultate bune. S‑a remarcat ca un bun profesor de română, dar s‑a remarcat prin sprijinul pe care l‑a acordat copiilor de ţărani din Câmpia transilvană, Valea Mureşului Superior şi Valea Gurghiului, pentru a urma liceul în oraşul Târgu-Mureş. În acest sens s‑a deplasat mult în judeţ, a ţinut legătura cu învăţătorii şi preoţii de la sate, care au recomandat copiii capabili să urmeze cursurile gimnaziale şi liceale.
La sfârşitul anului 1945 pleacă ca protopop la Uioara, judeţul Alba, unde a lucrat până în anul 1948.
A avut preocupări literare în perioada când a fost profesor la Târgu-Mureş, publicând studii şi recenzii în revistele „Societatea de mâine”, „Progres şi cultură” şi „Revista Şcolii Normale”, dintre care amintim: „Studiu sociologic despre bugetele familiale ale moţilor dogari, şindrilari, şi scândurari”, „Studii de lexic asupra graiului din Câmpia Transilvaniei”, şi recenzii despre scriitorii Liviu Rebreanu, Gib Mihăiescu şi Pavel Dan.
S‑a stabilit în localitatea Şard, judeţul Alba, unde a decedat.

 

JOVMIR TEODOR
Născut în anul 1910, dintr-o familie de ţărani moldoveni, a urmat cursurile unui liceu clasic. Pasiunea pentru ştiinţe l-a îndemnat să urmeze Facultatea de matematică de la Universitatea din Iaşi, având ca profesori pe renumiţii savanţi Alexandru Myler, Octav Maier şi Grigore Moisil.
Obţine licenţa cu calificativul „Foarte bine” în anul 1937 şi îşi începe activitatea didactică, funcţionând ca profesor la Liceul „Alexandru cel Bun” din Iaşi, apoi la Piatra Neamţ şi Roman. Războiul îi întrerupe activitatea la catedră. Mobilizat şi trimis pe frontul antisovietic, cade prizonier şi, în anul 1943, se înrolează în Divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu”. După 23 August 1944 conduce o unitate militară pe frontul împotriva fascismului, iar pentru priceperea sa de comandant şi ostaş a fost distins cu ordine şi medalii.
În 1946, în urma examenului de capacitate i se acordă titlul de Profesor definitiv şi este numit titular la catedra de matematică a Liceului „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş.
Apreciindu-i-se calităţile de bun profesor şi organizator, în 1948, este numit director al aceluiaşi liceu, pe care îl conduce mai bine de un deceniu, evidenţiindu-se în mod deosebit în ceea ce priveşte politehnizarea învăţământului, amenajarea unor ateliere şcolare model. În acelaşi an, 1948, este numit preşedinte al Consiliului interşcolar, organism chemat să aplice în şcolile din oraş şi judeţ prevederile reformei învăţământului. Transferat în 1959 ca profesor la Liceul „Unirea”, s-a străduit să-şi valorifice toată experienţa sa de câteva decenii, insuflând elevilor dragostea pentru ştiinţe, concretizată în rezultate meritorii la olimpiade, precum şi la admiterea în învăţământul superior. În anul 1960 devine profesor la Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu-Mureş.
Prezent mereu şi în alte acţiuni politice şi de popularizare a ştiinţei în mase, profesorului Teodor Jovmir i s-au conferit ordine şi medalii ale R.S.R., semn al preţuirii neobositei sale activităţi de peste trei decenii.

 

VOICULESCU CORALIA
A funcţionat ca profesoară şi ca director la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, în perioada 15 septembrie 1958 - 15 septembrie 1960.
Studiile superioare le-a făcut la Facultatea de filologie - secţia literatură română şi istorie - de la Universitatea din Bucureşti.
A predat că profesoară de limba şi literatura română. Înainte de a fi numită directoare la liceu a fost inspector metodist la Secţia de Învăţământ a Regiunii Mureş A.M. Un an a funcţionat ca director al Şcolii Generale nr. 6 din Târgu-Mureş, strada M. Eminescu.
 S-a preocupat de îndrumarea şi controlul muncii instructiv-educative a cadrelor didactice, obţinând rezultate deosebite ca director şi ca profesoară de liceu. În anul şcolar 1959-1960 s-a preocupat de unificarea şi reorganizarea învăţământului seral pentru clasele cu predare în limba română şi limba maghiară.
Pentru rezultate deosebite în activitatea de învăţământ a fost distinsă cu Medalia Muncii.
În anul 1960 se transferă la Constanţa.
A decedat la data de 5 ianuarie 1974.

FRĂŢILĂ SOLOMON
S-a născut în localitatea Pănade (judeţul Alba). A urmat cursurile Şcolii Normale de băieţi din Blaj. Studii superioare, la Cluj-Napoca, specialitatea limba şi literatura română. A fost învăţător la Şcoala Primară din Reghin, apoi inspector şcolar la Târgu-Mureş, profesor şi director la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (15 septembrie 1960-1 septembrie 1961).
În timpul său s-a procedat la unificarea cursului de zi a liceului, făcând schimb de clase şi cadre didactice cu Liceul „Bolyai Farkas”, cu clase în limbile română şi maghiară. Este numit la Inspectoratul Şcolar Judeţean ca inspector, după care este numit inspector la Comitetul de Cultură şi Artă, de unde în anul 1966 este numit director la Biblioteca Judeţeană Mureş, de unde se retrage din activitate în anul 1974.
Se stinge din viaţă la 28 octombrie 1984, după o lungă şi prolifică activitate în slujba învăţământului şi culturii mureşene.
Ca director de bibliotecă, timp de 8 ani a militat pentru îmbogăţirea colecţiilor în special cu carte românească şi pentru atragerea publicului de lectură.

 

VĂSIEŞ SIMION
În rezumat. 40 de ani de activitate didactică, din care şase ca inspector şcolar raional Topliţa, 17 ani ca director al Liceului „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, 16 ani la catedra aceleiaşi unităţi de învăţământ preuniversitar, un an la Şcoala Generală din Gălăuţaş (judeţul Harghita).
Acest dascăl de mare probitate morală şi profesională s-a născut pe data de 23 noiembrie 1931, în satul Mocod (judeţul Bistriţa-Năsăud), aşezare de grăniceri situată la marginea bazinului Transilvaniei, cu oameni dârzi, muncitori, cu spirit de dreptate. Părinţii, Gavrilă şi Saveta, ţărani cu oarece stare materială, pare-se, originari din Maramureş, se numeau Văsâi.
Învăţătorul şi notarul satului îi îndeamnă pe părinţii lui Simion să-l dea la şcoli înalte, unde ar primi o bursă din fondul grăniceresc. Astfel, în 1942, se înscrie la Liceul „George Coşbuc” din Năsăud, pe care-l absolvă cu rezultate foarte bune la învăţătură. Urmează apoi cursurile Facultăţii de geologie-geografie, cu toată opoziţia părinţilor care îl vroiau preot.
După ani de zile petrecuţi prin Gălăuţaş şi Topliţa, din 1955 până în 1961, în 1978 este instalat în funcţia de director al Liceului „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, pe care-l slujeşte timp de 17 ani, fiind considerat cel mai longeviv conducător şi îndrumător al prestigioasei instituţii şcolare. Se va pensiona în anul 1994. Succesiv obţine gradul de definitivat, gradul II, gradul I, cu lucrarea „Contribuţia predării noţiunilor de geografie fizică la formarea concepţiei ştiinţifice a elevilor”. Şi ca elev, şi ca student, şi ca dascăl a participat la activităţi culturale, la construirea căii ferate Salva-Vişeu, la acţiuni de cercetare geografică în munţii Apuseni, Parâng, la cercuri ştiinţifice etc., etc. Un om cu dragoste de muncă, cum puţini mai sunt astăzi, nu doar în învăţământ, un bun organizator.
 În timpul directoratului lui Simion Văsieş, al muncii sale la catedră, cu multe împliniri se pot mândri „papiiştii”. Locuri fruntaşe la întrecerile şcolare pe materii, număr mare de elevi care au promovat examenul de admitere la facultate. Cu ocazia aniversării a 50 de ani de existenţă a liceului (1919-1969), beneficiind de fondurile alocate, a renovat din temelie clădirea şcolii, a fost promotorul sesiunilor ştiinţifice, al concursurilor culturale.
Ca profesor, Simion Văsieş a dovedit responsabilitate şi exigenţă, atât pentru sine, cât şi pentru elevi şi cadre didactice. A condus Cercul pedagogic al profesorilor de geografie din Târgu-Mureş, a fost şi preşedintele Subfilialei Mureş a Societăţii Române de Geografie.
Pentru complexa sa muncă de dascăl a fost recompensat cu diplome şi medalii, cu titlul de „Profesor fruntaş” (1966), cu Ordinul Muncii clasa a III-a (1969). După 40 de ani de apostolat, Simion Văsieş a trecut în marea „armată” a pensionarilor. Se stinge din viaţă în 20 martie 1996, lăsând în urmă regretul celor care l-au cunoscut, celor apropiaţi.
„Modestie, conştiinciozitate, seriozitate, bunătate, nobleţe sufletească... Era apropiat de noi, când vorbea ne pătrundea liniştea în suflet”, a spus fosta elevă a „Papiului”, Adriana Voicu, la „Memorialul Simion Văsieş”.

 

TITEA IOAN
S-a născut în anul 1929, luna mai, ziua 9, în localitatea Unimăt, comuna Supurul de Jos, judeţul Sălaj (din 1968, odată cu reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, satul aparţine de comuna Acâş, judeţul Satu-Mare). Tatăl a fost agricultor până în 1938, când a devenit muncitor, iar mama casnică. Soţia sa este profesoară de chimie, iar fiica a absolvit studii superioare economice, fiind angajată în cadrul E.ON Gaz România, Târgu-Mureş. Între anii 1936-1938 a fost elev la şcoala din satul natal, iar între 1938-1940 a fost elev la o şcoală primară din Satu-Mare. După cotropirea părţii de Nord-Vest a Ardealului, în august 1940, de către trupele horthysto-fasciste, consecinţă directă a Diktatului de la Viena, a revenit în satul natal unde şi-a continuat studiile, între anii 1940-1943, absolvind cele şapte clase primare.
Îşi începe studiile liceale în ianuarie 1945, datorită vitregiilor vremii!
Aşa se face că în loc să devină, cum era normal, absolvent de liceu în 1948 a devenit doar în 1951, iar facultatea a absolvit‑o în 1955, în loc de 1952!
Aşadar a fost nevoit să înceapă studiile liceale în ianuarie 1945, terminând în acelaşi an, prin examene de diferenţe, primele două clase de liceu, la „Simion Bărnuţiu” din Şimleul Silvaniei. Între 1945-1946, la acelaşi liceu, a absolvit clasa a III-a. În septembrie 1946, a fost înscris, în clasa a IV-a la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu-Mare pe care l-a absolvit în anul 1951. În acelaşi an a fost declarat admis la Facultatea de biologie a Universităţii „Victor Babeş” (azi „Babeş-Bolyai”) din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în anul 1955. În septembrie, anul 1955, a fost repartizat la Şcoala Medie, ca profesor de biologie, din oraşul Târnăveni, liceu în care am activat până în septembrie 1960, când a fost transferat la Sfatul Popular al raionului Târnăveni, în cadrul Secţiei de învăţământ şi cultură, unde a îndeplinit funcţia de şef de secţie până în martie 1964. În martie 1964 a fost numit, prin transfer, în interes de serviciu, şeful secţiei de învăţământ din cadrul Sfatului Popular al oraşului de subordonare regională Târgu-Mureş.
În această calitate a activat până în decembrie 1965 când a fost ales deputat în Sfatul Popular al oraşului Târgu-Mureş, care, la rândul lui l-a ales vicepreşedinte al Comitetului său Executiv. A coordonat activitatea secţiilor de învăţământ, sănătate şi prevederi sociale şi de cultură - până în februarie 1968. La 1 martie 1968 a fost numit inspector şcolar general în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, instituţie nouă, a cărei organizare i-a fost încredinţată, funcţie îndeplinită până în iunie 1972, dată la care a fost transferat pe o catedră de biologie, la Liceul (azi Colegiul Naţional) „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş. A activat ca profesor de biologie până în septembrie 1978, când a fost ales de către Adunarea Generală a Personalului Didactic din liceu şi numit prin ordin al ministrului învăţământului, în funcţia de director al liceului, funcţie pe care a îndeplinit-o timp de 12 ani, respectiv până la pensionare, care s-a petrecut în august 1990. Din 1990 şi până în 1998, a activat ca profesor cu ½ normă, evident tot în cadrul Liceului „Alexandru Papiu-Ilarian”. În 1960, luna august, a susţinut examenul pentru obţinerea definitivatului în învăţământ, iar în anul 1970 a obţinut gradul didactic II, pentru ca în anul 1973 să obţină gradul didactic I. Lucrarea pe care a susţinut-o a avut titlul „Din experienţa judeţului Mureş, în generalizarea învăţământului obligatoriu de 10 ani”. Pentru activitatea depusă i s-au acordat titluri, ordine şi medalii în mai multe rânduri.
Prin întregul conţinut al lecţiilor şi activităţilor de laborator, prin atitudinea dascălului Ioan Titea faţă de lumea reală, prin simbioza profesor-elev, în oricare dintre etapele muncii cu elevii, s-a străduit să le formeze acestora o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă, să creadă numai şi numai în adevărul ştiinţei demonstrat experimental sau dovedit prin probe, argumente, dovezi furnizate de paleontologie, anatomia comparată, embriologie, biochimie, genetică etc. Prin conţinutul lecţiilor, folosind metode şi procedee adecvate, eficiente şi moderne, ca de pildă observaţia, învăţarea prin descoperire, problematizarea, munca independentă şi în grup, dialogul viu cu elevii, permanent etc. a urmărit dezvoltarea gândirii logice, a gândirii biologice moderne printr-o riguroasă argumentare ştiinţifică a tuturor activităţilor, prin respectarea logicii interne a disciplinei predate, a principiilor didactice şi biologice.
În fiecare an a participat la toate fazele Concursului de biologie „Emil Racoviţă”, elevii care i-a pregătit obţinând rezultate bune. Mulţi dintre foştii lui elevi sunt astăzi specialişti de înaltă ţinută profesională şi competenţă managerială. Sper ca aceştia să-şi fi însuşit fărâme şi din felul lui de a fi, de a gândi, de a acţiona, de a se dărui în muncă pentru formarea lor ca oameni integri.
În activitatea de îndrumare şi control a urmărit cu consecvenţă în ce măsură planificarea muncii în şcoală cuprinde idei privind varietatea, structura lecţiilor, parcurgerea ritmică a programelor, realizare obiectivelor, dacă se cunosc obiectivele noi ale diferitelor discipline de învăţământ formulate în conţinutul programelor şcolare, în ce măsură consiliul profesoral, prin preocuparea directorului, a devenit un organ colectiv de dezbateri care stabileşte sarcini, controlează îndeplinirea lor,trage la răspundere pe acei membrii ai săi care nu-şi fac datoria; cunoaşterea activităţii fiecărui cadru didactic de către director şi aprecierea de pe o poziţie obiectivă a rezultatelor obţinute în procesul instructiv-educativ.
Nu putem încheia aceste rânduri fără a sublinia aprecierea deosebită de care s-a bucurat învăţământul mureşean şi slujitorii lui din partea factorilor politici şi administrativi, judeţeni şi locali, aşa cum i-a fost dat lui Ioan Titea să constate direct în cei 24 de ani de organizare, îndrumare şi control pe tărâmul şcolii, apreciere materializată atunci când îţi propui să urmăreşti, fără prejudecăţi, imparţial şi obiectiv, treptele evoluţiei şcolii mureşene pe parcursul câtorva decenii.

 

BĂBEANU RADU
S-a născut la data de 10 ianuarie 1932 în localitatea Samarineşti, judeţul Gorj, într-o familie de intelectuali, părinţii lui fiind învăţători. A studiat la Liceul „Traian” din Turnu Severin, apoi a urmat cursurile Facultăţii de matematică-fizică din Timişoara. După absolvirea facultăţii, în 1957, a funcţionat ca profesor la Grupul Şcolar Minier şi la Liceul Teoretic din Petroşani, judeţul Hunedoara. La Petroşani, a fost şi inspector metodist de specialitate la secţia de învăţământ a raionului. În 1961 s-a căsătorit cu Maria Fleşeriu, profesoară, originară din judeţul Mureş. Au doi copii: un băiat şi o fată. În 1968 s-a transferat la Târgu-Mureş. În oraşul de pe Mureş funcţionează un an, la Liceul Pedagogic. La 1 septembrie 1969 devine profesor titular la liceul „Papiu”. Timp de 17 ani (între 1973 şi 1990) a fost responsabil al Comisiei profesorilor din municipiul Târgu-Mureş şi judeţ. În 1974 a obţinut gradul didactic II, iar în 1976, gradul I. A fost metodist al inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, făcând parte din numeroase comisii de acordare a gradelor didactice.
Profesorul Radu Băbeanu a fost în două rânduri director adjunct al Colegiului Naţional „Al. Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş. Între anii 1974-1982, respectiv, 1985-1990. Între 1 septembrie 1990 şi 31 august 1994 a fost director plin al şcolii. Ca director, a căutat să menţină liceul între primele instituţii de profil din judeţ. Instituţia a continuat să aibă rezultate deosebite în pregătirea elevilor, concretizate prin reuşita acestora la examenul de Bacalaureat, la admiterea în învăţământul superior şi la olimpiadele şcolare. În anul şcolar 1993-1994, un număr de 40 de elevi (record), au reprezentat liceul la faza naţională a olimpiadelor şcolare, obţinându-se un premiu I, patru premii II, trei premii III, alte trei  premii speciale şi 12 menţiuni.
Directorul Radu Băbeanu a avut o preocupare permanentă pentru îmbunătăţirea bazei materiale a şcolii. În timpul conducerii sale s-au zugrăvit exteriorul şcolii, sala festivă şi casa principală a scării, refăcându-se toate ornamentaţiile după modelul original. Tot în această perioadă s-a amenajat un laborator modern de informatică, dotat cu calculatoare IBM, s-au reasfaltat curţile şcolii, şi s-a finalizat acţiunea de lambrizare a tuturor sălilor de clasă. Toate acestea au fost posibile datorită directorului Radu Băbeanu pe lângă Primăria Târgu-Mureş şi Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, precum şi pe lângă diverşi sponsori din municipiu şi judeţ. S-a pensionat începând la 1 septembrie 1994. A decedat în 28 aprilie 2007, fiind înmormântat în 2 mai 2007 în cripta familială din cimitirul Bisericii de Piatră din Târgu-Mureş.

 

CIURCĂ NICOLAE
Născut pe meleaguri mureşene, Nicolae Ciurcă a absolvit Facultatea de matematică-mecanică, secţia matematică-fizică, a Universităţii „Babeş - Bolyai” din Cluj, în anul 1964. Cariera pe care a slujit-o cu dăruire de-a lungul a peste trei decenii - cea de profesor - şi-a început-o la Şcoala Generală din localitatea natală Târnăveni.
În 1966 este transferat la Târgu-Mureş, unde e profesor la Liceul Industrial nr. 1. Competenţa, dăruirea, priceperea dascălului de matematică sunt doar câteva dintre meritele care au determinat numirea lui Nicolae Ciurcă, în 1971, în funcţia de inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş. În 1990 este numit inspector şcolar general la aceeaşi instituţie. De altfel, fiind primul inspector şcolar general ales pe funcţie de către dascălii mureşeni. Însă, Nicolae Ciurcă dorea să lucreze în clasă, astfel că din 1991 îşi preia catedra de matematică de la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” (pe atunci Liceul „Alexandru Papiu Ilarian”), instituţie al cărei director devine în 1994, avându-i ca directori adjuncţi pe prof. Gheorghe Asăndulescu, iar apoi pe prof. Laurean Câmpean. A pregătit generaţii de elevi care au obţinut rezultate deosebite la concursurile de profil ori de învăţământ superior. Din păcate, o boală necruţătoare l-a dus prea curând - în 1998 - în lumea de dincolo; a rămas desigur, în memoria colegilor şi a elevilor.
Profesoara Adela Popa spune: „Amintirea unui om e făcută din frânturi de gesturi, vorbe pe care le-a rostit, atitudini… Dar şi dintr-o stare. Cea pe care a stârnit-o în noi prezenţa lui şi relaţia pe care am avut-o cu acel om. Evocându-l pe Nicolae Ciurcă n-aş folosi cuvinte mari. Nu i se potriveau. Aş face apel, mai degrabă, tocmai la acele ipostaze despre care vorbeam mai sus. Şi, implicit, la acea stare pe care am păstrat-o în memorie. Îmi vine în minte capacitatea dânsului de a argumenta foarte exact - matematic, aş putea spune - şi de a reda cu claritate esenţa unei probleme. Fără abateri şi divagaţii inutile. Atitudinea colegială, dar şi capacitatea de a se impune, fără stridenţe şi note forţate. Tonul coborât al vocii în toate discuţiile, şedinţele, consiliile profesorale, ceea ce genera o tăcere absolută şi, poate un plus de atenţie. Preocuparea de a-şi păstra echilibru în toate situaţiile. Dar şi înduioşarea în faţa drăgălăşeniei jucăuşe a fetiţei unei colege, cu ani în urmă, la un bal al bobocilor. Nu sunt decât câteva ipostaze desigur, insuficiente pentru a caracteriza o personalitate. Atât cât l-am cunoscut eu, aş putea spune că ceea ce îl definea era tocmai această discreţie a fermităţii, atribute rar reunite împreună, dar care evocă cel mai bine personalitatea lui Nicolae Ciurcă”.

GÎJU CONSTANTIN ION
Într-un sat vâlcean din zona de dealuri, numit Glavile, s-a născut Ion Gîju, pe data de 24 ianuarie 1939, tatăl său fiind învăţător. Şcoala a început-o în satul natalul, în toamna anului 1945.
Erau vremurile de după război, cu dascăli suplinitori, cu greutăţile inerente de atunci. De pildă, fizica şi chimia le-a făcut cu preotul satului, până în clasa a VI-a. Clasa a VII-a o urmează la Liceul „Al. Lahovari” din Râmnicu Vâlcea (fosta Scoală Medie de Băieţi). Între anii 1952-1956 urmează cursurile Şcolii Pedagogice de Băieţi din Râmnicu Vâlcea.
La vârsta de 17 ani şi jumătate nu i s-a părut prea nimerit să înceapă cariera didactică şi a hotărât să‑şi continue studiile în domeniul ştiinţelor naturii, cu atât mai mult cu cât avea două surori studente.
A urmat deci etapa studiilor superioare la Universitatea „Victor Babeş” din Cluj, Facultatea de ştiinţe naturale şi geografie, secţia geografie. În anul 1961, cu lucrarea „Valea Pesceana, judeţul Vâlcea, monografie fizico-geografică”, avându‑1 ca îndrumător pe prof.univ.dr. Tiberiu Morariu, membru al Academiei Române, îşi ia licenţa în geografie.
Urmează repartiţia în învăţământ. Şcoala Generală din Gălăuţaş, pe atunci aparţinând raionului Topliţa, îi va fi întâiul loc de muncă, pe care-1 onorează doar un an de învăţământ (1961-1962). Va mai funcţiona ca profesor de geografie la Şcoala Generală din Şardul Nirajului, judeţul Mureş (1962-1964), liceele de artă şi pedagogic, Grupul Şcolar „Gheorghe Şincai”, Grupul Şcolar „Traian Vuia”, Grupul Şcolar „Avram Iancu” (1979-1989), la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş (1990-1994 şi 1998-2001), la Liceul „Al. Papiu Ilarian”, la care a deţinut şi funcţia de director. În timpul directoratului său, liceului i s‑a atribuit denumirea de Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian”, fiind primul din judeţ.
A mai funcţionat, tot ca director, un an de zile, la Casa Corpului Didactic Mureş; a fost secretarul Filialei Mureş a Societăţii de Geografie din România (1965-1990), preşedintele acesteia (1990-1996); secretarul Comisiei judeţene de ocrotire a naturii (1965-1972). Definitivarea în învăţământ o obţine la Braşov (1965), examenul pentru gradul didactic II îl promovează la Cluj-Napoca (1972), şi tot în oraşul de pe Someş obţine gradul didactic I cu lucrarea intitulată  „Geografia - ştiinţă şi obiect de învăţământ”, îndrumător: Teodor Pânzaru de la Facultatea de geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.
Apelând la metoda selecţiei, vom evidenţia faptul că din traiectul profesional al profesorului Ion Gîju fac parte şi alte repere definitorii. Şi-a semnat prezenţa ca inspector la Comitetul de Cultură şi Artă al Regiunii Mureş Autonome Maghiare (1964-1978); inspector de geografie la inspectoratul Şcolar al judeţului Mureş (1990-1994 şi 1998-2001); profesor metodist la I.Ş.J. Mureş; membru fondator al Societăţii Etnografilor Târgu-Mureş; ca participant la diferite manifestări ştiinţifice de geografie şi dacologie, ocazie cu care a susţinut lucrări de referinţă în domeniu.
Activitatea publicistică îi este probată şi evidenţiată prin articole apărute în ziarele mureşene „Cuvântul liber”, „24 ORE mureşene”; în lucrări precum „Geografia pe scurt”- dicţionar, 1996 (în colaborare cu Dumitru Voicu), „Geografi români” - dicţionar, 1997; „Judeţul Mureş” - dicţionar geografic, 1999; „Geografi români” - dicţionar, ediţia a II-a, 2004; „România cine eşti: Dacia sau România?”, 2009.
Participant la schimburi de experienţă, la consfătuiri şi dezbateri analitice în domeniul geografiei, profesorul Ion Gîju, fost director al Colegiului Naţional „Al. Papiu Ilarian” (1998-2001), deţinător şi al unui certificat de formator în domeniul drepturilor omului (1997), a avut calificativul „Foarte bine”, salariu şi gradaţie de merit; a primit Diploma de onoare pentru activitatea în­delungată de răspândire a cunoştinţelor ştiinţifice (1988), Scrisoare de mulţumire din partea Institutului Român pentru Drepturile Omului (1997), Medalia „30 de ani de la Eliberarea României” (1974), Diploma cu ocazia Centenarului S.S.G.R., Scrisoare de mulţumire din partea Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei pentru organizarea în condiţii deosebite a Olimpiadei Naţionale de Geografie la Târgu-Mureş (aprilie 1991), Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler pentru activitate didactică şi educaţională (1 decembrie 2000).
În alt plan, cel familial, Ion Gîju este căsătorit cu inginer-profesor Rodica; are doi copii: Diana Monica, medic, şi Radu Bogdan, inginer. Între marile sale bucurii se înscrie şi primirea unei scrisori din partea profesorului preot Ernst Merk din Germania, care spunea: „Cu toate că mi‑aţi zis că nu cunoaşteţi limba germană, ţin să vă spun că ochii dumneavoastră vorbeau, adică puteam să citesc în ei multă prietenie”.

 

SEUCHEA FLORINA ELENA
Profesoara Florina Seuchea s‑a născut în ziua de 26 aprilie 1951 la Târgu-Mureş, din părinţii Vasile şi Maria Dârjan. Tatăl este originar din Silivaşul de Câmpie, judeţul Bistriţa-Năsăud, iar mama din Chirileu, judeţul Mureş. Între 1970 şi 1974 a urmat cursurile Facultăţii de filologie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, speciali-zarea franceză.
În data de 1 septembrie 1974 şi‑a început activitatea didactică la Liceul de Cultură Generală din Iernut. Cu ziua de 1 septembrie 1976 a fost detaşată la Liceul de Artă din Târgu-Mureş. Revine la Iernut, la Liceul Agroindustrial, pe data de 1 septembrie 1977. În urma unui concurs devine titulară la Şcoala Generală nr. 10 din Târgu-Mureş, la 1 septembrie 1978. Aici, profesoara Florina Seuchea se impune prin muncă şi seriozitate, fiind numită directoare începând cu 1 septembrie 1980. La 1 septembrie 1989 a fost detaşată la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas”. Urmează apoi un stagiu de trei ani (septembrie 1991-iulie 2001) ca inspector şcolar la I.Ş.J. Mureş. Va fi numită, o perioadă de timp, director la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, unitate de învăţământ la care predă elevilor limba franceză.
Profesoara Florina Seuchea a obţinut definitivatul în învăţământ în urma concursului desfăşurat la IPPCD Cluj-Napoca, iar în 1982, gradul II, în 1987, gradul didactic I. În timp, ea s‑a impus prin seriozitate, muncă, respect şi devotament faţă de învăţământul românesc. Ca director al „Papiului” a avut multe realizări. În fiecare an a editat, în condiţii grafice deosebite, Anuarul şcolii; a contribuit, prin spirit organizatoric, la asfaltarea curţii şcolii; a introdus o nouă centrală termică; a început lucrările de mansardare; s‑a realizat un cabinet modern pentru profesorii de educaţie fizică şi unul pentru cei de biologie; a realizat o modernă şi frumoasă sală de consiliu; s‑a schimbat mobilierul în birourile directorului adjunct, secretariat şi contabilitate; s‑a realizat o nouă siglă a Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian”.
Spirit organizatoric, inventiv materializat în modernizarea procesului educativ-instructiv.
În plan familial, destoinica profesoară, împreună cu soţul ei, medicul Nicolae Seuchea (originar din Sebeş - Alba), se bucură de toate cele bune ale vieţii, mângâiaţi de dragostea fiicei lor Clementina Silvia. Dumnezeu să le dea putere, sănătate şi plinătate!

 

BUI SIMION
Atemporal vorbind, Simion Bui nu vine de foarte departe spre contemporaneitate. Doar patruzeci şi cinci de ani îl despart de astăzi, ani în care s‑a şcolit, şi-a urmat calea norocoasă, nu chiar foarte uşoară, spre devenire profesională. S‑a suit pe o şea, sintagma poveştilor de altădată, şi de la Susenii de Mureş, prin Dorohoi, Breaza, Reghin, a ajuns în oraşul reşedinţă de judeţ, unde trăieşte şi este profesor-director de şcoală.
Villa Principis, numele purtat pe la 1332 de satul Suseni, din apropierea Reghinului, i-a fost leagăn al copilăriei. La Suseni a văzut lumina zilei pe data de 27 mai a anului 1964, părinţi fiindu-i Ilie şi Floarea Bui. Tot în aşezarea megieşă oraşului lutierilor români, între anii 1970-1978, a frecventat cursurile şcolii generale. Vine la Târgu-Mureş şi va fi, pe rând, elev al liceelor sanitar şi industrial nr. 4.
După absolvire, nu se va îndrepta spre o carieră de medic, de biolog, de inginer. Nu. Probabil, chemarea istoriei a fost cea care şi-a pus amprenta asupra alegerii profesiei. Aşa se face că între anii 1985-1989 va urma cursurile Facultăţii de istorie-filosofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Şi iată-l pe Simon Bui profesor de ştiinţe umaniste. Cu repartiţie ministerială s‑a prezentat la o şcoală din Dorohoi, judeţul Botoşani. Din Moldova, înapoi în Mureş, mai întâi la Breaza, apoi la Reghin. În anul 1994 se prezintă la un concurs naţional pentru ocuparea postului de profesor de specialitate. Îl promovează şi intră în corpul profesoral al Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş. Va fi şef de catedră (1996-2002), specialitatea istorie; lider de sindicat (2000-2002). Prin concurs va obţine funcţia de director adjunct al Colegiului „Papiu” (octombrie 2002-februarie 2007).Între timp, în 2005, absolvă cursurile de masterat la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş, ca şef de promoţie. Drept urmare a pregătirii sale profesionale, a ştiinţei de a conduce cu tact, cu răbdare, nu cu un aer de superioritate, un colectiv de dascăli şi elevi, Simion Bui este numit în funcţia supremă, cea de director plin, cum se mai spune, la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian”.
Fire deschisă spre dialog, spre comunicare în general, spirit cutezător, profesorul Simion Bui a pregătit elevi pentru olimpiadele şcolare; a condus echipaje de elevi la diverse concursuri judeţene şi naţionale; a organizat concursuri pe teme de istorie; a contribuit la realizarea centralei termice a şcolii; la refacerea bazei sportive; la mansardare; la realizarea unui catalog virtual. A fost şi este un apropiat al oamenilor de cultură, de istorie, de artă, al jurnaliştilor, pe care i-a găzduit cu diferite prilejuri, ca de pildă: la simpozioane, lansări de carte, expoziţii.
Gradele didactice obţinute „Gradaţia de merit” (în două rânduri), Diploma „Gheorghe Lazăr”, clasa II-a (2008), sunt dovezi emblematice ale profesionalismului acestui destoinic dascăl, acestui om dintr-o bucată. Gradul didactic I l‑a dobândit în anul 2000, cu lucrarea „Biserica şi societatea românească în Reghin şi împrejurimi - 1890-1918”. La Casa Corpului Didactic Mureş a urmat cursuri de formare de… formatori: de predare şi învăţare a drepturilor omului în învăţământ; consiliere şi orientare; management educaţional pentru calitate; legislaţie şi organizare în domeniul protecţiei muncii; cursul de pregătire profesională A.E.L.
Viaţă profesională trăită intens şi cu pasiune, viaţa familială tihnită, liniştită alături de soţia sa Lucia, medic epidemiolog la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, de cei doi băieţi, încă elevi: Florin şi Alexandru. Pasiunile simpaticului, jovialului profesor Simion Bui sunt fotbalul, literatura şi „sportul minţii”